Lorina B?lteanu. NONCONFORMISTA

"Deja am dat o serie de interviuri în care e proiectat? imaginea mea. Sunt nevoit? s?-?i r?spund la întreb?ri ?i fiindc? întreb?rile fac parte din acela?i cadru, parc? sunt copiate una de la alta... deja sunt conceput? ca un cli?eu ?i începe s?-mi displac?. Dar s? încerc?m. Nu promit nimic, vom vedea...", a?a m-a întâlnit Lorina B?lteanu.

Recunosc, mi-a fost fric? s? m? apropii de ea, m-am m?rginit doar la a citi ?i r?sciti versurile pe care le-am descoperit în adolescen?a mea, când îmi nimerise în mâini volumul "Cioburi". Lorina m? speria într-un fel, cum te sperie genul de oameni prea cul?i pentru a coborî la nivelul "muritorilor de rând". M? a?teptam s? fiu tratat? cu refuz atunci când am contactat-o telefonic. Dar a acceptat, intrigat? probabil de motiva?ia mea: "Vreau s? aflu cine este Lorina B?lteanu". Sau, poate, a vrut s?-mi dea o lec?ie. M-am prezentat la re?edin?a ei de pe str. Toma Ciorb? f?r? s?-mi preg?tesc o list? cu întreb?ri. Discu?ia noastr? a avut o singur? introducere, aceea a Lorinei care se a?tepta s? nu ias? nimic din vorb?raia noastr? "ca între femei".

Am încercat s? dep??im, pe cât e posibil, "modelul mioritic". Protagonista mea mi-a spus chiar de la bun început c? este adepta schimb?rilor: "Când se termin?, îmi iau geamantanul ?i am plecat, f?r? s? las în urma mea lacrimi amare. A?a consider eu c? se pleac? - de la b?rbat, în alt? via??... M-am temut c? o s? "faci statistic?": de ce am plecat de la Funda?ie, de ce am plecat de dincolo... M-am temut de cli?ee, nu le pot suporta, încep s? m? enerveze...", a?a a luat sfâr?it discu?ia noastr?, în timpul c?reia eu, care nu sunt b?utoare de cafea, am dat gata vreo cinci ?i am p?tat de ciocolat? vesela gazdei. Mai târziu l-am cunoscut pe Valeriu Loghin, so?ul Lorinei, despre care ea spune c? "este cel mai de?tept b?rbat din Moldova" ?i c?, de nu ar fi fost a?a, ar fi r?mas nem?ritat?. Smaranda e o dulcea?? de feti?? care a împlinit 2 ani?ori pe 12 ianuarie. Îi place foarte mult s? pozeze, ne-a prezentat p?pu?ile ei preferate ?i ne-a povestit despre Cenu??reasa. Ne-a mai spus c? o cheam? "Mana" ?i este convins? c? superba rochie pe care a purtat-o Cenu??reasa la bal este "gal-b?-n?"!

- Prin'95 am descoperit-o pe Lorina B?lteanu, eram la vârsta când îmi c?utam un model de viat?. Pe atunci era?i feminist?...

- N-am fost niciodat? feminist?. Sunt o femeie care are anumite principii, ?i acestea corespund, probabil, ?i feministelor. Exist? anumite cauze pentru care ?i eu, ?i ele lupt?, exist? probleme în societate care trebuiesc dep??ite. Doar atât.

- A?i folosit cuvântul "lupt?". Pe ce "front" o purta?i?

- E vorba de o lupt? cu sine, cred. La început credeam c? e marele meu necaz, s? te îndoie?ti întotdeauna de propriul t?u adev?r, de propria ta existen??, esen??, de ceea ce faci, cu ce faci, cu cine faci... E destul de obositor. La un moment dat, când cineva m-a întrebat de ce nu am intrat în politic?, cred c? acesta ar fi fost r?spunsul. Politica ?i anumite profesii solicit? persoanelor s? fie mult mai tran?ante, mai iubitoare de sine, s? fie convinse c? au dreptate... Eu, din p?cate, am multe îndoieli.

- La Moscova, unde v-a?i f?cut studiile, s-a format un nucleu de tineri care aveau s? devin? personalit??i ale culturii basarabene dup? '89 - Vsevolod Ciornei, Lorina B?lteanu...

- Moscova ne-a influen?at predominant; indiferent de faptul c? era capitala statului sovietic, comunist, era un centru care tr?ia dup? regulile metropolei, cu oameni care erau mai liberi. So?ul meu, Valeriu Loghin, studia în aceea?i perioad? fizica nuclear? tot la Moscova. Ca nivel de cultur? ?i mod de a privi anumite lucruri, suntem foarte apropia?i ?i cred c? e ?i meritul Moscovei, ea ne-a f?cut a?a.

- Poate ar fi fost cazul s? vorbim de la început despre asta, dar am convenit c? nu vom avea un interviu conven?ional. Unde v-a?i n?scut?

- Cunosc întrebarea: de unde vine Lorina B?lteanu? De obicei, r?spund urât la întrebarea asta. M-am n?scut atât de demult, nu c? nu mai ?in minte unde, iar acea perioad? nu are prea mare importan??. Via?a mea e concentrat?, într-un fel, aici, ?i-mi amintesc foarte rar de copil?rie. P?rin?ii au plecat din satul natal de zece ani ?i tr?iesc împreun? cu mine. De aceea, satul meu este peste u??. Am curte, p?rin?ii mi-s al?turi, modul lor de via?? aproape c? nu s-a schimbat. Ei n-au fost prea tare ??rani, s? zic c? s-au rupt din cuibul lor. Au lucrat la magazin ?i universul lor n-a fost foarte ??r?nesc.

- Cum l-a?i cunoscut pe Valeriu? A fost o poveste romantic??

- Ne-am întâlnit prin intermediul unui prieten comun, de?i ne cuno?team indirect. A f?cut ?i el studii la Moscova. Apoi neam rev?zut la Chi?in?u. Ne-am întâlnit pe la 4-5 ziua, în parcul "Pu?kin", ?i pe la 11-12 aveam senza?ia c? nu ne mai putem desp?r?i. A?a s-a ?i întâmplat.

- Cu ce se ocup? Valeriu ?

- Lucreaz? pe post de consultant financiar la programul postprivatizare a p?mântului.

- Smaranda este un copil planificat minu?ios?

- Nu chiar într-atât. De?i s-a n?scut foarte târziu. S? nasc? în Moldova o femeie la aproape 43 de ani - e un lucru special. Eu nu-1 simt chiar a?a, de?i lumea vorbe?te c? nu-i bine s? na?ti la patruzeci ?i ceva. În tinere?e, - probabil, din cauza caracterului meu, a ardorii cu care am tr?it, - credeam c? via?a e ve?nic? ?i nu aveam timp s? m? gândesc la lucruri concrete. Am avut o senza?ie stranie de ve?nicie, am crezut c? le reu?esc pe toate ?i m? mira s? aud vorbe de genul întârzii, nu mai ai timp, trebuie s? faci un copil. Recep?ionam aceste mesaje f?r? s? p?trund în esen?a lor, f?r? s? în?eleg despre ce e vorba, fiindc? ?tiam c? via?a e lung?. Senza?ia asta a fost foarte puternic?. Am n?scut - în mod natural pentru mine - la momentul potrivit, tocmai când reu?isem s? fac ceva în via?a asta. Apari?ia Smarandei a fost foarte fireasc?, pentru vârsta pe care o port în spate, pentru rela?ia mea de familie. Pân? la urm?, în?eleg c? apari?ia Smarandei dup? 18 ani de c?snicie e ceva special. Dar nu vreau s? dau o nuan?? pozitiv? sau negativ? faptului. Nu ?tiu cum e mai bine sau e mai r?u - la noi a?a e, ?i e bine.

- Ce calit??i trebuie s? ai pentru a nimeri în cercul de prieteni ai Lorinei B?lteanu?

- Am avut întotdeauna probleme cu cercurile, cu g??tile. Nici nu pot spune dac? am avut cândva o ga?c?; fiind o persoan? mai specific?, sau e?ti centrul în jurul c?ruia graviteaz? planetele, sau e?ti un meteorit care zboar? într-o direc?ie necunoscut?. In afar? de asta, mi-am schimbat de câteva ori locul de trai. Nu am prins r?d?cini la Chi?in?u, am plecat la Moscova, unde am stat cinci ani. Constituisem acolo un început de ga?c? pe care am l?sat-o ?i am revenit acas?. La acel moment, eram destul de matur?, aveam 24 de ani, ?i nu era tocmai momentul potrivit s? leg prietenii noi. Era un fel de sfâr?it al comunismului, oamenii erau foarte încrâncena?i, suspicio?i. Vedeau la tot pasul microfoane, toate sârmele care atârnau de garduri erau montate de securitate, orice pietroi de care te împiedicai pe drum era instalat acolo special... Era foarte greu s? comunici pe atunci cu chi?in?uienii, mai ales cu oamenii de crea?ie.

...Observam cu triste?e c? b?ie?ii no?tri de la Chi?in?u se sinchisesc s? mearg? pe strad? al?turi de mine. Poate din cauza felului meu de a m? îmbr?ca sau, poate, din cauza modului în care m? comportam. Pe atunci se f?cea cafea bun? la barul de lâng? restaurantul "Moldova" ?i observam, ori de câte ori mergeam într-acolo, c? b?ie?ii ba o iau înainte, ba r?mân în spate. De?i erau cu to?ii b?ie?i buni, talenta?i ?i de?tep?i. M? vedeam des cu Sandu Can?âr, Nicolae Popa, Seva Cernei. Unii mi-au fost colegi de universitate, al?ii - prieteni de crea?ie. Unii dintre ei m? certau c? sunt o fire f?r? r?d?cini, c? nu merg la ?ar?, la mama. Eu, îns?, nu puteam sta mai mult de dou? zile, m? plictiseam ?i o luam spre Vladivostok sau în alte p?r?i, pentru c?-mi era strâmt universul de la ?ar?. Dup? Moscova m? deprinsesem cu un spa?iu larg, iar aici totul îmi p?rea foarte m?runt ?i plictisitor. îmi amintesc, Nicolae Popa îmi spunea: "E?ti rupt? de la r?d?cini, nu ?tii cum cre?te grâul". ?i avea, în felul lui, dreptate. Mie nu mi-e dor de mama atunci când v?d cum înv?lur? grâul. Adic?, nu percepeam lumea prin cli?ee, nu eram educat? de literatura moldoveneasc? contemporan?, mioritic?. Ii enerva r?u chestia asta. Nu zic c? eram mai bun? sau mai rea decât ei, dar eram diferit?, ?i asta m? f?cea s? fiu mai mult singur?. Iat? de ce întâlnirea cu Valeriu a fost extraordinar?: am avut din start un univers comun, interese comune, educa?ie comun?, valori comune - chiar ?i faptul c? ambii am fost educa?i în ?coli moscovite.

- Sunte?i ?i acum într-o continu? mi?care: veni?i, pleca?i, schimba?i, sunte?i de neg?sit... Sunte?i la curent cu ce se întâmpl? aici, pe plan politic, bun?oar??

- Nu ?tiu dac? îmi pot permite s? ma pronun?. P?rerea mea personal? e c? nimic extraordinar nu se întâmpl?; au loc ni?te lucruri care - nu c? le-am merita - ne reprezint?. Spre marea mea triste?e, jum?tate din popula?ia noastr? gânde?te a?a cum a votat. Consider c? ceea ce se întâmpl? acum în politic? este pe con?tiin?a noastr?, a celor care n-au f?cut nimic atunci când au avut aceast? posibilitate. De ce s? a?tept?m de la concet??enii no?tri patriotism ?i solidaritate, dac? ei n-au avut parte nici de programe educative bune, nici de modele de urmat?! Am propus de mai multe ori responsabililor de atunci proiecte care ar fi fost edificatoare în aceast? direc?ie. N-a urmat nici un ecou.

- Dup? 1989, ce este valoros în cultura noastr? na?ional??

- Valoroase sunt c?ut?rile. De unde s? apar? în cultura basarabean? ceva extraordinar exact în '89? Dac? e s? vorbim de pictur?, Grecu nu a ap?rut dup? '89, el a existat ?i înainte... îmi vine foarte greu s? vorbesc despre valorile noastre na?ionale. Le observ, nu zic c? trec pe al?turi... Dar pentru mine hotarele s-au deschis foarte de mult ?i compara?iile sunt inevitabile.

- ?i, dup? toate astea, în apartamentul Dvs. din Paris asculta?i O-Zone!

- M? bucur pentru b?ie?ii din 0-Zone, fiindc? au reu?it. Am citit un articol în care autorul încerca s? argumenteze c? O-Zone este o non-valoare ?i se întreba cum de au îndr?znit ei s? ne reprezinte?! Dar ace?ti b?ie?i nu reprezint? cultura moldoveneasc?; ei urmeaz? regulile unui domeniu concret: muzica pop. Chiar m? bucur? faptul c? fetele de 15 ani din Fran?a înva?? româna pentru a vorbi cu b?ie?ii din O-Zone. Îi simpatizez ?i îi salut. îmi plac ?i experimentele celor de la Zdob ?i Zdub; probabil, ei sunt mai pu?in moldoveni ?i sunt mai pu?in complexa?i în fa?a no?iunii "cultur?". C? noi, moldovenii, ori facem lucruri de valoare, ca s?-1 dep??im pe Eminescu, ori nu ne încumet?m.

- Vorbind despre basarabenii care au stârnit controverse ?i au dat na?tere unor fenomene trebuie s? amintim ?i de Pave Stratan, care la Bucure?ti este citat de mari arti?ti, cum ar fi, bun?oar?, Nicu Alifantis, drept "un clasic în via??"...

- Eu l-am ascultat pe Pavel Stratan f?r? s? aud ce a spus despre el Nicu Alifantis, ?i mi-a pl?cut foarte tare. I-am cump?rat CD-urile întâmpl?tor, de la un Duty Free, când m? întorceam de la Paris. Mi-e fric? pentru el, ca ?i pentru mul?i scriitori basarabeni. Pavel, pân? la urm?, este mai mult poet decât cânt?re?, c?ci are metafor? deosebit de sensibil? ?i profund?. Mi-e fric? doar c? nu va evolua ... Mul?i scriitori au un talent nativ, au sensibilitate, dar r?mân la prima carte, uneori foarte bun?. A doua carte sau nu apare, sau nu mai este interesant?. Consider c? unica ?ans? de a evolua este prin cunoa?tere ?i c?utare.

- Cum este Parisul ?i cum va fi casa Dvs. de acolo ?

- No?iunea de frumos la Paris are o rela?ie direct? cu finan?ele. ?tiu, cel pu?in, c? în casa noastr? o s? fie cald ?i mult? lumin?. Acolo, modul de via?? e un pic diferit ?i e foarte greu s? în?elegi de ce oamenii pleac?, î?i schimb? ?ara, modul de viat?. într-un fel, aici, eu am o via?? foarte comod?, familia e al?turi, am d?dac? pentru fiic?-mea, am menajer?, ma?in? - ?i acolo nu am nimic din toate astea. Dar, chiar de voi face menajul de una singur?, lucrurile se r?spl?tesc prin altceva. Plec la Paris nu pentru a tr?i mai bine. Probabil, aici am terminat ce aveam de f?cut... Am doar o responsabilitate pentru Smaranda. Trebuie s?-i acord ?ansa de a merge mai departe, iar prin ea, probabil, voi merge mai departe ?i eu. înc? nu mi-am formulat clar defini?ia de mam? care trebuie numaidecât s?-i dea o educa?ie elevat? copilului ei. Nu vorbesc acum despre asta, ci despre rela?ia mea cu ea. ?tiu c? mama nu este doar atât cât s? cânte de leag?n noaptea, - mama e cea prin care copilului i se transmite informa?ia cea mai important? despre lume. ?i dac? mama o ?tie ?i o simte, ?i înc? o ?i mai poate transmite, iat? lucrul cel mai de pre? pentru copil, ?i iat? de ce trebuie s? exist eu, trebuie s? simt eu, trebuie s? tr?iesc eu, ca s? pot transmite via?a ?i copilului meu.

- Deci, îi cânta?i de leag?n Smarandei ?

- Sigur c? îi cânt, ?i am descoperit cu triste?e c? ?tiu foarte pu?ine cântece de leag?n. Sunt nevoit? s? le compun din mers. A?a, probabil, au ap?rut cele mai frumoase c?r?i pentru copii.

- A?i vrea ca Smaranda s? v? semene?

- Aici nu pot s-o ajut cu nimic. Când eram îns?rcinat?, încercam s? definim cu Valeriu ce tr?s?turi am dori s? mo?teneasc? de la fiecare. Am impresia c? s-a întâmplat absolut invers. Câteodat?, când mi-e greu, mi-a? dori s? nu-mi semene. E greu s? tr?ie?ti dac? e?ti hipersensibil sau diferit de al?ii. Pe de alt? parte, nu mi-am dorit niciodat? s? fiu o tip? clasic?, nu mi-a? fi putut tr?i existen?a f?r? suferin?e, mi-ar fi plictisitor în trupul meu f?r? vârteje. într-un fel, nu-i doresc nici ei o via?? obi?nuit?. E p?cat s? te na?ti ca s? te plictise?ti toat? via?a.

- Care mai sunt bucuriile din viata Lorinei B?lteanu ?

- Încerc s?-mi tr?iesc con?tient via?a ?i pun mare pre? pe micile ei bucurii. Chiar faptul c?-mi pot permite s? dau o petrecere cu prietenii de fiecare 1 ianuarie - ?i mul?i dintre ei apreciaz? chestia asta - e deja o mic? victorie. Chi?in?ul este o urbe mic?, nu prea ai unde te duce, nu ai unde-?i petrece timpul, obosim mult ?i nu avem modalit??i de relaxare adev?rate, iar asta este una dintre bucuriile mele - de a oferi ceva frumos prietenilor mei ?i de a m? distra ?i eu. încerc s? g?sesc bucurii în lucrurile mici, chiar dac? exist? mitul c? eu plutesc prin nebuloase. Nu pun mare valoare pe putere, pe fanfare, pe lauri ?i niciodat? nu am pierdut firul. Cel pu?in, a?a mi se pare. Cu u?urin?? am plecat dintr-un domeniu în altul, am schimbat ??ri ?i ora?e ?i nu m-am temut de încerc?ri. Sper c? sunt o tip? destul de lucid? ?i nu o voi lua razna.

- Ce face?i acum?

- Tr?iesc, cresc fata. Nu pot spune c? fac lucruri importante. Încerc s? g?sesc o nou? activitate. E timpul s?-mi schimb din nou via?a. Pân? acum, la fiecare 5-6 ani îmi schimbam radical ocupa?ia. Acum debutez într-o activitate la Paris ?i de aici, pentru mine începe un alt secol. Când o s? scrii despre asta, o s?-?i fie foarte greu, deoarece nici eu nu pot spune concret ce fac. C?utarea de sine ?i via?a de fiecare zi pare, privit? de la o parte, un lucru foarte plicticos ?i foarte simplu.

- Nu mai face?i literatur? ?i gata?!

- Nu în m?sura în care mi-a? permite s? public o carte, chiar dac? uneori îndr?znesc s? m? ating de "sfera" poeziei. Sunt în fa?a unei perioade pe care, categoric, trebuie s-o dep??esc. Nu am "înc?rc?tura" necesar? pentru a m? exprima în literatur?. Pornesc la drum ?i am senza?ia c? bagajele sunt f?cute, ?i simt foarte bine c? m? a?teapt? ceva important ?i enorm, înc? o via??.

Liliana Popu?oi

 Preluare:
vipmagazin.md